REVELAŢII DOCTORALE

     Dacă nu de puţine ori vehiculăm ideea că doar poetul are vârstă, nu şi poezia, se poatespune totuşi că poetul se confundă cu poezia sa, cu antumitatea ori postumitatea creaţiei sale,devenind şi el, după caz, (ne)muritor. Or, dacă poezia se neantizează în timp, poetul va trebui să îşi asume vârsta şi să moară odată cu ea. Dar, laurma urmei, pe cine interesează vârsta poetului?

     Este şi cazul poetului-medic, sau, dacă vreţi, medicului-poet, Lucian Munteanu, care la o vârstă onorabilă (n. 1933) publică în anul de graţie 2012 cea de-a doua carte de poezie (după Scrib cugetând, Editura Primus, Oradea, 2008 ), şi nu una oarecare, ci una cu pretenţii şi al cărei titlu vorbeşte de lasine, Sonete trans-lucide, Editura Aureo, Oradea. Medicul, după ce ani şi ani a fost un alintător al suferinţelor fizice ale semenilor, se metamorfozează, iată, în poet, de data aceasta terapeut al durerilor metafizice sau, citându-l cu aproximaţie, al durerilor trans-fizice, pe care caută să le vindece pe calea mirifică şi delicată a poeziei. Stetoscopul său este o lupă imaginară prin care îşi priveşte, ascultă şi analizează propriile revelaţii, obsesii sau elevaţii, ordonate mai apoi cu minuţiozitate doctorală în poeme sau sonete de o delicateţe aparte, dorite a fi reţeta exactă şi sigură pentru un lector angoasat de o existenţă pernicioasă, agasantă şi nu de puţine ori stupidă.

     Dacă biologic poetul se află la vârsta senectuţii sentenţioase, spiritual el este un perpetuu adolescent, mereu în stare de alertă maximă şi pândă extremă, în faţa marilor dileme ale unor întrebări care, la nivel colocvial ori solilocvial, îşi caută răspunsuri în regim de maximă urgenţă, pe un fundal de minimă imanenţă.

     Poeziile/sonetele par a fi semnele universului său livresc, dar şi lumesc, pândite uneori de uşoare preţiozităţi apoftegmatice, relevate într-o spontaneitate debordantă, şi numai atunci când sufletul rezonează suveran cu incantaţia parcimonioasă şi senzualitatea ceremonioasă a materiei sale efemere.

      Scribul trans-lucid Lucian Munteanu nu poate decât să emoţioneze un cititor dispus să îl citească şi care mai apoi să-i facă o reverenţă de mulţumire.

                                                                                     LUCIAN SCURTU

                                                                             - membru al Uniunii Scriitorilor -