vineri, 22 februarie 2013
duminică, 17 februarie 2013
Sonetul
Sonetul
De
când cunoaştem ce au scris poeţii
Dând
vers rotund simţirii lor profunde
Ce
naviga pe-oniricele unde
Călăuzit
de curcubeul vieţii
De-atunci,
de mult, de câte veacuri pline?
Inima
lor născu sonet romantic
Ce-a
fost mereu o gazdă, un paharnic
Menit
ca să deschidă porţi sublime
Aezilor,
cu vise de smaralde,
Ce-şi
acordau lăuta să dezmierde
Oricare
suflet tânăr ce se pierde
În
focul setei de săruturi calde
Să
nu vă mire, e în starea firii:
Sonetul
este fratele iubirii
Noru
Silvan
Oradea,
duminică 17februarie.2013
joi, 24 ianuarie 2013
Imbecilitate britanică
Trebuie oare să fii "specialist" englez, ca
să fii aşa de tâmpit ???
"95% dintre români înţeleg spontan limba moldovenească"
Un studiu iniţiat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzător, că: 95.26% dintre români înţeleg spontan limba oficială a Republicii Moldova, respectiv, limba moldovenească.
"Fenomenul este cu atât mai teribil, cu cât limba în cauza este, după cum probabil se cunoaşte, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, apărută pe planetă de abia de două decenii, mai exact, în anul 1989".
Uluiţi, "cercetătorii britanici" afirmă că singura explicaţie plauzibilă este că românii sunt înzestraţi genetic cu inteligenţă deosebită, talent în comunicare şi o profundă înclinaţie spre limbi străine.
Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este şi acela că procentul de 4,74% din populaţie care nu manifestă o asemenea întelegere spontană este reprezentat de minorităţi naţionale, în special ungare, care de asemenea, nu înţeleg nici limba română.
Studiul a fost demarat de autorităţile europene, în încercarea de a cuantifica necesarul de traducători autorizaţi din limba română, în "limba moldovenească".
"95% dintre români înţeleg spontan limba moldovenească"
Un studiu iniţiat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzător, că: 95.26% dintre români înţeleg spontan limba oficială a Republicii Moldova, respectiv, limba moldovenească.
"Fenomenul este cu atât mai teribil, cu cât limba în cauza este, după cum probabil se cunoaşte, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, apărută pe planetă de abia de două decenii, mai exact, în anul 1989".
Uluiţi, "cercetătorii britanici" afirmă că singura explicaţie plauzibilă este că românii sunt înzestraţi genetic cu inteligenţă deosebită, talent în comunicare şi o profundă înclinaţie spre limbi străine.
Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este şi acela că procentul de 4,74% din populaţie care nu manifestă o asemenea întelegere spontană este reprezentat de minorităţi naţionale, în special ungare, care de asemenea, nu înţeleg nici limba română.
Studiul a fost demarat de autorităţile europene, în încercarea de a cuantifica necesarul de traducători autorizaţi din limba română, în "limba moldovenească".
Dr. Lucian Munteanu
comentează:
De fapt, nu chiar toţi britanicii sunt idioţi. Premierul Camerun
este genial ca om politic vizavi cu leprele din UE. O ştire de ultimă oră precizează că în prezent faimoşii
cercetători au ca preocupare predilectă aflarea cauzei (şi mai ales a scopului) pentru care toate insectele cunoscute au un număr par de picioare, adică cu soţ.
Mirarea lor este că acest număr de piciare este divizibil întotdeauna cu 2, ba
uneori şi cu 3, când numărul acestor picioare este 6!
marți, 8 ianuarie 2013
RENUNŢARE
RENUNŢARE
De fapt tema ar trebui tratată la plural. Pentru că nu există de-a lungul vieţii o singură renunţare. Nici nu există un moment anume al acestui proces, care se manifestă ca o frustrare, ca un complex:. al neputinţei.
Pentru neavizaţi, ca şi pentru superficiali, renunţarea este socotită un apanaj al vârstei înaintare şi s-ar reduce – de cele mai multe ori – la dizabilităţile fizice. Se apreciază că starea fizică precară a individului de vârsta a treia, ar determina scăderea tonusului psihic, a interesului pentru rezolvarea până şi a problemelor zilnice… De aici şi până la ideea (falsă!) că oricine trece de un anumit număr de ani, devine ipso facto, dependent., nu mai este decât un pas. Dependent de familie, de societate. Fie ea, societatea, reprezentată de instituţii de stat sau particulare. Şi deoarece renunţătorii sunt uşor de manipulat, iată că şi partidele (măcar unele din ele), se înscriu printre samaritenii milostivi…
Decrepitudinea fizică legată de vârstă, nu este singura cauză a renunţării. Pentru că această atitudine poate interveni la orice moment al existenţei noastre, Atunci când ne întrebăm de ce renunţăm la atitudine fermă, trebuie şi alţi factori pertrbatori :lipsa de instruire în şcoală; proliferarea unor practici religioase, care promovează fie predestinarea („ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus”), fie că „providenţa” care locuieşe în cer, preia „răspunderea pentru păcatele noastre” ori pe pământ. Toţi dictatorii cunoscuţi s-au condus după un pricipiu sistematizat de regimul hitlerist:
”fűhrerul gândeşte pentru tine!”
După această sumară punere în pagină, putem concluziona:
1. Renunţarea este o formă păguboasă a pasivităţii.
2. Inactivitatea este contra productivă.
3. Pesimismul nu a rezolvat niciodată nimic.
4. Gândirea pozitivă s-a dovedit a fi benefică nu doar pentru armonia psihică interioară, ci şi pentru sănătatea fizică. Ştiut fiind faptul că optimistul nu se opreşte la gravitatea problemei. El caută soluţia optimă şi chiar o aplică.
Noru Silvan
Oradea, miercuri, 9 ianuarie 2013
Mă văd de sus
Sunt chiar în mijlocul înmormântării
Nimci nu mă desparte de coşciugul
Ce va alimenta cu lemnul, rugul...
Lumină înaintea-înfăţişării
Sunt înfăţat în haine, cele bune
Păstrate de decenii-în naftalină
Cu o cămaşă albă de velină
Menită ca pe Hades să-l îmbune
Du-mă luntraşule! Că-ţi dau pitacul
Cu bonus, în valută, dacă vrei
De nu eşti mulţumit, te fete dracul!
Stai cool, e înhumare de terţine:
Toate visările, cu drept temei,
Iubirea care-a explodat în mine
Noru Silvan
Oradea, 25 decembrie,2012
Şi Mintea şi Iubirea
Şi Mintea şi Iubirea
Eclesiastul ne descrie bine
Că-i fiecare timp în spaţiul lui.
Altfel istoria o ia hai-hui
Şi individul e pierdut de sine...
Nici eu nu sunt un ciceron cu vise.
Mă mişc între vocale şi consoane
Ca să atenuez din cele toane
Futilele idei de mult prescrise.
Ce Syrus Publius ne tot învaţă
În maxima-înţeleaptă despre lume
Conţine mult mai mult ca o povaţă:
Şi mintea şi iubirea cu temei
Oricât le socotim a fi de bune
Stau laolaltă numai pentru zei!
Noru Silvan
Noru Silvan
Originar
Originar
Eu sunt născut de muza mea, de Suri,
Dar fără să-i crăp capul, ca Minervei.
M-am transferat, din Venus, Euterpei...
Sunt, pur şi simplu, instrumentul gurii(!)
Care orează, când cu raţiunea,
Dar mult mai repejor, cu sentimente.
Din areopagitele momente,
Odele sacre, implorând minunea.
Şi dacă vreau să vă câştig credinţă
Ca să simţiţi ca mine-această vrere
V-absolv definitiv de suferinţă.
Păstraţi în inimă ca o avere:
„Cine se-adapă zilnic cu iubire,
Trăi-va-n veci de veci, în nemurire!”
Noru Silvan
Oradea, sâmbătă 29decembrie 2012
"Mă-ntunec..."
Am obosit, mă sting...! S-a ars feştila.
Miroase-a ceară şi-a petrol lampant
În inimă suport de ieri implant
De intrigi veninoase... Nu vreau mila
Cabalierilor limbuţi ce mint
Cum îi ajută glasul şi puterea
Când grea ca aurul este tăcerea
Nu orice zvon e cinchet de argint
Ce mai contează anii din desagă
Cu care ţi-ai hrănit potop de vise
Când înseşi muza-i pusă să aleagă
Între poetul pur, lipsit de ură
- aedul cu simţirile proscrise -
Şi un slujbaş hrănit din sinecură
Noru Silvan
Oradea, luni 17 decembrie, 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)