Am obosit, mă sting...! S-a ars feştila.
Miroase-a ceară şi-a petrol lampant
În inimă suport de ieri implant
De intrigi veninoase... Nu vreau mila
Cabalierilor limbuţi ce mint
Cum îi ajută glasul şi puterea
Când grea ca aurul este tăcerea
Nu orice zvon e cinchet de argint
Ce mai contează anii din desagă
Cu care ţi-ai hrănit potop de vise
Când înseşi muza-i pusă să aleagă
Între poetul pur, lipsit de ură
- aedul cu simţirile proscrise -
Şi un slujbaş hrănit din sinecură
Noru Silvan
Oradea, luni 17 decembrie, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu