Mozaicul cultural al Oradiei

                                Mozaicul cultural al Oradiei...

                                               Motto: Diamantul Culturii are foarte multe faţete

 Din nefericire, mersul ori demersul sociocultural contemporan, nu mai justifică vechiul adagiu conform căruia „pentru noi soarele de la Bucureşti răsare”. Mă bazez  - printre altele – pe afirmaţia ritoasă adresată de unul din liderii Dialogului Social adresat unui intelectual revoltat: „Învaţă să taci!” (aici cuvântul-cheie este d-i-a-l-o-g!).

Să ne mai mire termenul de autism social, utilizat de Florin Chilian într-o recentă conferinţă ţinută dee curând la Oradea?

Prima şi cea mai adâncă filosofie europeană, cea elină, definea omul ca pe un animal social. Cu toată modestia (determinată de faptul că de peste şase decenii limba greacă nu mai este obiect de studiu în ceea ce a mai rămas din vechile licee), eu sunt tentat să dau o interpretare nouă: omul este suflet social. Omul, această minune a lumii vii, nu poate fi asimilată coralilor, furnicilor sau albinelor...

În oraşul nostru, am credinţa că această regretabilă confuzie nu se face!

            De ce titlul de mozaic?! Pentru că activitatea culturală a Oradiei cuprinde şi bune şi rele...

Nu voi trece la o analiză exhaustivă..., dar: la Oradea nu există o filială a Uniunii Scriitorilor din România; cele două cenacluri literare din oraş, nu au şedinţe de lucru periodice (membrii lor se întâlnesc mai ales cu ocazia lansărilor de carte);  avem câteva reviste de cultură laică – din care cel puţin trei foarte valoroase – membrii redacţiilor respective îşi vorbesc foarte rar.

Se aude din ce în ce mai des, ba că nu se mai citeşte poezie, ba că ceea ce se scrie nu mai este poezie. Neadevăruri inacceptabile! De curând, nouă tineri au avut o întâlnire, pe care au numit-o cenaclu de noapte! Am avut onoarea şi plăcerea să fiu invitat. S-a citit poezie foarte bună de Octavian Paler, Nichita Stănescu, Magda Isanos, Ana Ahmatova, Marin Sorescu, Alexandrina Chelu, Noru Silvan. Bihoreanca Anamaria Udrea, (o masterandă în management) de 26 de ani, şi-a dovedit nu doar talentul de organizator, ci şi dragostea pentru poezie...       

Revistele legate de cultura sacră, nu sunt cunoscute decât în prea mică măsură de publicul orădean. La o conferinţă mondială a oamenilorde ştiinţă şi a ierahilor, s-au auzit două voci: (citez) „Știința în izolare este grozavă pentru producerea de lucruri, dar nu e prea bună în producerea de idei” şi „s-au născut o mulțime de întrebări [despre originea Universului] la care oamenii de știință nu pot răspunde singuri”.

Despre faptul că zilele şi orele predilecte ale premierelor teatrale coincid cu cele ale concertelor simfonice, nu ne putem pronunţa. Pentru că nu putem cuantifica calitatea

Iată că există la Oradea şi teatre particulare, care fac săli pline: ArtEmotion şi Vânzătorii de Poveşti. Să le urăm viaţă lungă!

Oradea, duminică, 21 octombrie 2012

                                                                

 Lucian Munteanu alias Noru Silvan